vanzatorii de iluzii. ii vezi pe toate drumurile. la orice colt. asteapta sa te-asezi putin, extenuat de-atata iures. atunci cand zici ca esti doar tu, cu gandurile tale. atunci cand iti deschizi larg ochii mintii, in introspectie.
a fost odata, ca niciodata, gandul, in stare pura. au fost odata, omul , gandul, si Divinitatea, in armonie. a fost odata ca niciodata, ragazul. acum, fiecare gura adanc inhalata de aer, e infestata cu iluzii. vanzatorii, nici macar nu le vand. nu cer nimic in schimb. ti le-ndeasa pe nari, cand vad ca esti stors de sufllare de viata la vreo rascruce de existenta. hrana fast-food pentru suflet infometat. iti biciuie gleznele, sa continui sa alergi. cu un fel de speranta modificata genetic. speranta ambalata tentant. un balon de speranta. asta ofera vanzatorii de iluzii. fara sa apuci sa-l prinzi in pumni, dispare. crezand ca-l ai, te mai hranesti o perioada cu iluzii. si nu simti foame, nu simti durere. esti amortit. te deplasezi, condus de inertie. crezi ca mai ai speranta, ca mai e ceva dincolo de maine. de fapt, in zilele noastre, nu mai speram. ne-am deprins cu iluziile. jur-imprejur, suflete amortite, consumatoare de iluzii. ce bine ca sunt vanzatorii, peste tot.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu