Gol

          Multa tacere si sentimente amestecate. Durere, redusa la tacere. Cuvinte, furii, frustrari, scrum. Si daca stau sa privesc ruinele, cat de multe au fost si ce putin a ramas, nu ma mai cred. Nu mai cred sufletul, cand imi spune orice. Nu imi cred mintea. Ce amintiri? 

         Iubirea, unde este? Am iubit mult, des, foarte des. Cu fiecare por, cu fiecare ultima suflare. Am iubit povesti mici si mari, am iubit ani, ore sau minute cu aceeasi intensitate. Am iubit mana care s-a intins sa ma ridice din mocirla, doar ca sa imi dea drumul si sa ma priveasca cum ma afund din nou. Am iubit orice privire aruncata, am iubit orice umbra de compasiune. Am iubit cu o nevoie disperata de a-mi goli fiinta, prea plina, sufetul debordant. S-a terminat iubirea. 

        Si tu, oricare tu? Si voi, toti care v-ati sters bocancii si ati lasat in urma tot noroiul?