Zambesc si din mine, zambeste o straina. Nu stiu unde ma aflu, nu stiu ce caut, parca am pierdut ceva, undeva, parca am abandonat un manunchi de vise si am continuat drumul, schiopatand... ma urmareste fantasma unei amintiri. Ce pret are uitarea?
Sunt straina de gandurile mele, ma incearca sentimente ciudate, pentru ca eu am ramas blocata in capcana unui regret. Cea de acum, aici, e o reminescenta. Cu fiecare nou inceput, desprind brutal din mine, din intregul care am fost. Poate ca acum nu mai am sentimente. A supravietuit ce a fost mai puternic din mine.
Inima este tot acolo, afundata in noroi. Ai calcat pe ea pana a ramas doar o forma. O forma de inima adancita in noroi.
Degeaba mai zambesti acum. Mie mi s-au consumat zambetele ce ti le datoram.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu