nici sa te pierd, nici sa te am.
nici sa te privesc, nici sa iti simt lipsa.
nici de tacere, nici de cuvinte multe, de prisos.
nu imi e frica de distanta ce omoara.
nu imi e frica, caci am suflet calator.
nu imi e frica de intuneric. cum ar putea sa-mi fie?
cand doar in intuneric te gasesc, cel mai ades.
cand doar intunericul , martor-mut,
ma invata cum sa nu uit sa te iubesc.
nu imi e frica de viata. nici daca mi te da,
nici daca ma condamna sa traiesc fara tine.
nu mai stiu ce e frica, de cand iubirea ta a devenit destin.
caci acum stiu ca nici prezenta si nici lipsa,
nici tacerea, nici amalgamul de cuvinte ce se doresc imperios rostite,
nici intunericul, nici departarea,
nu o sa mi te poata lua vreodata.
chiar daca, intr-o buna zi, tot ce va fi ramas din noi-doua suflete, instrainate,
in intuneric, fara identitate.
nu vom inceta niciodata sa fim.
chiar daca, intr-o buna zi, tot ce va fi ramas din noi-doua suflete, instrainate,
in intuneric, fara identitate.
nu vom inceta niciodata sa fim.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu