Ratacitori

privesc in jur. privesc la tine, privesc la mine. tu?imaginea unui om ratacit, deprins cu ratacirea lui, care nu stie ca mai exista cale de intoarcere, care nu cauta sa se intoarca. care nu mai incearca sa se salveze, pentru ca efectiv nu mai cunoaste notiunea se salvare. 

eu? imaginea altui om ratacit, in alt cadru. departe de tine, in alt film. ratacita pentru ca am aflat unde e salvarea. ratacita pentru ca punctul terminus e prea departe, e prea greu de atins. ratacita, de la atata zbatere dupa adevar. ratacita, pentru ca m-a complesit perfectiunea, imposibila. ratacita pentru ca stiu ca se poate si altfel si totusi... ma complac. ratacita, pentru ca am renuntat sa lupt, pentru ca mi-am asumat din start infrangerea. ratacita pentru ca nu mai iubesc, pentru ca mi-am asumat goliciunea, pentru ca am ales palpabilul, pentru ca am obosit, pentru ca e mai usor asa, pentru ca sunt lasa.

lumea, privind la noi, nu vede nicio diferenta. nu vede cum te minti, inconstient, de atata timp, ca nu te afunzi in desis, ci esti aproape de carare. nu ma vede ca m-am afundat in intuneric cu buna stiinta, pentru ca drumul era prea greu de urmat, si am renuntat. 

vede doar doua suflete, identice, egal  fara speranta.